Oratoriul „Patimile după Matei” @ Ateneul Român

Orchestra Română de Tineret sub bagheta lui Cristian Măcelaru oferă publicului bucureştean un concert extraordinar în seara de 4 martie 2018, de la ora 19.00, la Ateneul Român.

În program se va afla impresionantul oratoriu Patimile după Matei de Bach, la a cărui interpretare îşi vor mai da concursul Corul de cameră Preludiu pregătit de Voicu Enăchescu, Corul de Copii Radio pregătit de Voicu Popescu şi soliştii Nicholas Phan  – tenor, Rodica Vică – soprană, Antonela Bârnat – mezzo-soprană, Cristian Hodrea – bas, Iustinian Zetea – bas.

Pe scena Ateneului se vor afla peste 120 de muzicieni.

Evenimentul este al doilea de acest tip propus de Cristian Măcelaru şi Orchestra Română de Tineret după concertul din decembrie 2016 cu impresionantul oratoriu Messiah de Georg Friedrich Haendel. Patimile după Matei de J. S. Bach reprezintă însă cea mai mare provocare de acest tip pentru Orchestra Română de Tineret.

În primii ani ai cantoratului de la Leipzig, Bach a compus cu precădere cantate religioase, dar şi Oratoriul de Paşti şi Magnificat. Această perioadă a fost încununată de Patimile după Matei, interpretate în primă audiţie în 1729, în Vinerea Mare.Din cele 4 Patimi scrise de J.S. Bach care au ajuns până în zilele noastre, Patimile după Ioan şi Patimile după Matei, datate în 1723, respectiv în 1729 rămân cele mai cunoscute.

Acestea pot fi asemănate cu nişte cantate de mari dimensiuni, în care recitativul ocupă un loc foarte important, la baza intrigii stând textul Evangheliei. În aceste veritabile drame sacre, Bach se arată a fi un extraordinar om de teatru. Patimile după Matei, pe un libret de Picander, apelează (în original) la cel mai mare număr de interpreţi pe care i-a utilizat Bach vreodată: două coruri (şi cor de copii), două orchestre, două orgi care îşi răspund dintr-o parte în cealaltă a bisericii, solişti vocali şi instrumentali. Şi una şi cealaltă îmbină şi opun discursul dramatic cu intervenţii (alături de evanghelist) ale anumitor personaje (Pilat, Petru, Iuda) şi ale corului (mulţimea, apostolii), cu meditaţia lirică şi individuală (arioso, arii) şi, în sfârşit, cu rugăciunea (coralul).

Cu cele 78 de numere ale sale, grupate într-o arhitectură fără fisură, sinteză unică de fericire şi tristeţe, răspândind tandreţe şi dragoste, Patimile după Matei reprezintă cea mai înaltă culme a creaţiilor bachiene pentru biserica protestantă şi una dintre cele mai înalte culmi ale muzicii religioase a tuturor timpurilor.